sâmbătă, 17 aprilie 2010

PREDICA LA DUMINICA MIRONOSIŢELOR Pr. Arsenie Boca


MIRONOSIŢELE
Azi e o Evanghelie deosebită: N-are nici o idee nouă. Mântuitorul lipseşte din ea; lipsesc Apostolii; lipseşte cuvântul Domnului chiar, -dar totuşi ceva este:
- Sunt roadele propoveduirii Domnului. Câteva femei: Măria
Magdalena, Măria lui Iacov şi Salomeia, ducând mir de mult preţ, dragoste pentru Iisus, pe care-L ştiau în mormânt, recunoştinţa pentru învierea lor din păcat.
Erau clipe de groază, în care orice îndrăzneală în legătură cu Iisus se putea pedepsi cu moartea.Chiar unul din ucenicii Lui se lepăda cu jurământ că nici nu L-a cunoscut pe Iisus.Părea, pentru o clipă, că s-a terminat cu creştinismul.
Prigoana începuse.Dar vine îndrăzneala de unde nimeni n-ar fi bănuit: de la nişte
femei.Acestea sunt mironosiţele (purtătoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul creştinismului,vestind învierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindcă El le-a ridicat la noua concepţie despre viaţă. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a făcut primele vestitoare ale învierii.
Faptul învierii Domnului a frânt toată protivnicia, a înlăturat toată îngrozirea din calea lor.
- Ce-au cunoscut ele în Iisus ?
- Iubirea divină care le-a purificat viaţa, le-a înnoit sufletul, le-a transfigurat existenţa. O iubire care străbate în adâncuri, care răscoleşte toată fiinţa, care creează din nou.Această iubire a crescut şi în sufletul lor.
Această iubire le-a făcut, din femei slabe, fricoase, mai tari decât toate protivniciile lumii, le-a făcut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau.
La aceste însuşiri duce Iisus pe oricine care se întâlneşte cu EL Aceste însuşiri sunt cele ce fac pe omul nou, renăscut din Dumnezeu, un vestitor al învierii.
Femeile mironosiţe au fost învrednicite de Dumnezeu să fie primele vestitoare ale învierii lui Iisus, ale naşterii din nou a omului; - şi au corespuns.
Mărturie mai stau de-a lungul veacurilor şi toate sfintele fecioare, care şi-au închinat viaţa lui Iisus; stau mărturie toate muceniţele, care L-au mărturisit prin suferinţă şi moarte - şi prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, dacă nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-ţi dă bucuria care întrece frica pe care-o are firea de chinuri.Stau mărturie a învierii toate mamele creştine, care au adus copiii lor, ce s-au făcut stâlpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai creştinătăţii, suflete de eroi şi sfinţi.Prin rugăciunea sfintei Elena s-a încreştinat Constantin cel Mare, împăratul roman şi imperiul roman.
Prin rugăciunea Clotildei s-a încreştinat Clodius şi poporul francilor.
Prin rugăciunea Nonei s-a încreştinat Iviria (Georgia). Macrina e bunica, iar Emilia e mama sfântului Vasile cel Mare. Antusa e mama sfântului Ioan Gurădeaur, iar Monica e mama fericitului Augustin.
Măria Magdalena Era o mare stricată a vremii. Nimeni nu-i rezista. Frumoasă era; un şarpe de aur, încolăcit pe braţul gol, îi mărea vrăjirea; bogată încă era. Cu lumea mare stătea bine; toţi i-au căzut la picioare. A auzit de Iisus lucruri deosebite decât despre ceilalţi bărbaţi ai lumii. Un dor trufaş de-a-L cunoaşte i-a încolţit în inimă. A vrut să-L ispitească pe Iisus.S-au întâlnit.Dar nu s-a putut apropia de El.Iisus o privea din oarecare depărtare, aşa cum priveşte Dumnezeu, nu cum priveşte bărbatul.In faţa sfinţeniei dracii ei nu pot nimic. O părăsesc unul câte unul, până la şapte - zice Evanghelia. Erau cele şapte păcate de căpetenie, care strică firea omenească.Când aceştia au părăsit-o, cade umilită în genunchi, având alt cuget, altă faţă, altă ţinută. Şi,ruşinată, se acoperă cât poate mai bine cu haina romană, ce-o avea aruncată peste umăr.Iisus nu i-a aprobat păcatele, n-a osândit-o, n-a mustrat-o, n-a lepădat-o; nu i-a vorbit, dar nici n-a tăcut.
I-a grăit în conştiinţă, în faţa lui Dumnezeu te pierzi pe tine.
Dar te regăseşti în El, aşa cum nu te-ai cunoscut niciodată, dar cum, poate că ai dorit întotdeauna.
în faţa lui Iisus revii la firea ta adevărată - şi te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu.Altfel iubeşte Dumnezeu de cum iubeşte omul.
Omul amestecă iubirea cu plăcerea şi asta-i decăderea lui. Iubirea lui Dumnezeu te ridică deasupra ta, te creşte la mărimi sufleteşti nebănuite, până prinzi, între oameni fiind, asemănare dumnezeiască.Iisus s-a întâlnit apoi cu această Mărie Magdalenă în Betania, satul surorilor lui Lazăr, în casa lui Simon fariseul.
Aci adusese ea altceva lui Iisus, decât prima dată. Acum aduse un vas frumos cu mir de mult preţ. Transformarea ei sufletească a facut-o să-L caute pe Iisus, - de data aceasta cu o iubire sfinţită de pocăinţă - şi, neavând ceva mai bun să-I aducă, I-a adus lacrimile, cu care I-a spălat picioarele şi I le-a şters cu părul bogat al capului ei.Simon fariseul, care reprezenta opinia publică, nu ştia cum că Măria Magdalenă era o copilă a lui Dumnezeu. De aceea începe să-L judece pe Iisus, că „dacă ar fi Acesta Prooroc, ar şti cine-i şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El" (Luca 7,39) şi nu s-ar compromite, primind-o cu atâta dragoste.
(Ăştia-s oamenii, sau mediul social: te strică, îţi ajută să te strici, se bucură că-i strici şi tu, ca pe urmă tot ei să te ţintuiască la stâlpul de osândă...)
Iisus a corectat această acuză necinstită, cu pilda celor doi datornici, dintre care, unul iubea mai mult pe stăpânul său, fiindcă i-a iertat o datorie mai mare.
Iată ce-a făcut Iisus pentru Măria Magdalena. De unde oamenii, între ei, cel mai adesea nu fac decât să-şi profaneze templul de lut al conştiinţei, Iisus le ridică viaţa la înălţimea şi la valoarea conştiinţei: că-s fiii lui Dumnezeu şi temple ale Duhului Sfânt.Această putere a lui Iisus, această încredere pe care i-a dat-o El: iubirea Lui curată, de făptura Sa, a transformat-o dintr-o profanată a vremii, într-o mironosiţă, model pentru toate vremile.Şi, din voinţa lui Iisus, e vestită fapta ei de iubire peste tot pământul.O aşa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la mormântul lui Iisus: Iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte.
De aceea iubirii i s-a dat, prima, să vestească învierea !
Prislop 8.V.49.Pr. Arsenie Boca Cuvinte vii.

miercuri, 14 aprilie 2010

urmare... Învatarea "Rugaciunii lui Iisus". Metode


"Rugăciunea lui Iisus" — spusă pe pulsul inimii
Prin această metodă ne rugăm cu inima, unde se află și puterea simțitoare a sufletului, cu cuvintele rugăciunii bătând la ușa inimii,mai întâi cu glas, apoi, pe parcurs, o vom putea zice tainic, în gând,accentuat, cu insistență, în ritmul inimii. În această metodă avem mai mulți timpi. Rostim rugăciunea rar, în șapte timpi, fiind accentuat fiecare cuvânt (fiecare pas din cei șapte): 1. Doamne, 2. Iisuse, 3. Hristoase,4. Fiul lui Dumnezeu, 5. Miluiește-mă, 6. Pe mine, 7.Păcătosul!1
Nu este vorba de bătăile inimii, ci de bătăile cuvântului la poarta inimii, de trăirea afectivă-n inimă a fiecărui cuvânt al rugăciunii.În acest fel, bătând la ușa inimii cu cuvântul rugăciunii, accentuat pe fiecare timp-cuvânt (cuvinte), deprindem inima să se deschidă; iar,după un timp, vom simți și efectul mai pronunțat, când inima se încălzește, ca semn al conlucrării rațiunii cu inima. La început, inima nu
ne primește, pentru că este împietrită; iar dacă vom bate la ușa inimii mereu, ea se deschide, ne primește, dă semn, conlucrând și încălzindu-se.Cu timpul, această simțire a rugăciunii o vom avea și când vom citi și alte rugăciuni (cele șapte Laude, Acatiste, Sfânta Liturghie și canonul de rugăciuni personal), deoarece avem rugăciuni de laudă,de mulțumire și de cerere, pe care, astfel, le vom realiza de calitate.Coborându-ne cu mintea în inimă, pentru ca mintea să spună cuvintele rugăciunii cu înțelegere, inima cu simțire duhovnicească,iar voința cu sârguință, vom realiza calitatea rugăciunii.De semnalat este și faptul că rugăciunea alipită de ritmul inimii are continuitate în toate treptele:
1. În faza începătoare — ca antrenament și deprindere;
2. În realizarea rugăciunilor multiple de calitate (rugăciuni de cerere, de mulțumire sau de laudă);
3. În treapta înaltă — harisma rugăciunii, care lucrează în ritmul inimii (ca un ticăit de ceas, și nu ca un suspin artificial al plămânului). Acest fel de rugăciune este un suspin al inimii mișcat de Duhul Sfânt, care îți găsește sălaș într-o inimă curățită de zgura păcatelor; avem inima curată în care să se poată odihni harul
Dumnezeiesc, după cum spune Sfântul Apostol Pavel că "voi sunteți temple ale Duhului Sfânt" ( 1 Cor. 3, 16);
4. Rugăciunea cea mai înaltă, de unire cu Dumnezeu, care este fără cuvinte; este alipirea de Dumnezeu cu afecțiunea și căldura inimii, precum copilul alipit la sânul maicii sale se simte odihnit și fericit fără să spună cuvinte. Făcând acest exercițiu zilnic, vom realiza calitatea rugăciunii numai cu aceste cuvinte simple: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" Practicând "Rugăciunea lui Iisus", ne cultivăm voința, primim tărie sufletească și simțim lucrarea harului dumnezeiesc, care ne încinge cu putere de sus.

ÎNDRUMAR PENTRU PRACTICAREA "RUGĂCIUNII LUI IISUS"

"Rugăciunea lui Iisus în practica isihastă"Preotul Academician Dumitru Stăniloaie, în lucrarea "Istoria isihasmului",menționează faptul că Rugăciunea lui Iisus aparține
exclusiv Bisericii Ortodoxe.Mă adresez practic și pe scurt începătorilor: Prima condiție: Să fii împăcat cu tine însuți și cu cei din jurul tău. "…mergi mai întâi și te împacă cu fratele tău…" (Matei 5, 24).
Cu privire la loc, este biserica și camera ta. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns…" (Matei 6, 6), în liniste totală, în singurătate. În acest verset se înțelege și interiorizarea rugăcinii, care să-ți găsească trăire în suflet — cu sârguință,în minte — cu înțelegere și în inimă, cu simțire afectivă; după cum
zice Domnul Iisus Hristos: "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17, 21).
Cum să ne rugăm? Domnul Iisus ne învață: "Așa să vă rugați: Tatăl nostru…" (Matei 6, 9-13). Deci, la început, rostim rugăciunea Tatăl nostru și apoi ne rugăm "neîncetat" ( 1 Tes. 5, 17) zicând"Rugăciunea lui Iisus".Urmează partea tehnică: stăm în genunchi sau pe un scăunel(înalțimea de circa 30 cm.) și începem să rostim Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea pustnicului, cu mintea coborând în inimă (deasupra
inimii), zisă rar, în ritmul inimii, astfel: "Doamne-Iisuse-Hristoase-Fiul lui Dumnezeu-miluiește-mă pe mine, păcătosul!"Zicem rar, cu căință și smerenie, căci suntem păcătoși, concentrându-ne numai la aceste cuvinte, pe care le zicem cu înțelegere și nu ne gândim la nimic altceva, nici bune, cu atât mai mult la cele rele.În timpul practicării rugăciunii încetează orice mișcare.
Nu căutați senzaționalul! Feriți-vă de orice vedenie și vise care vin de la diavoli.Durata exercițiului pentru începători este de 10-15 minute.
Efectul: se cultivă voința de a ne învăța să stăm în relație cu Dumnezeu, ne dă tărie sufletească, se face simțită lucrarea harului dumnezeiesc care ne încinge cu putere de sus.
1. Ne despătimim, adică ne izbăvim de vicii: ură, vrajbă, invidie, nerăbdare, răzbunare, beție, lăcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire,vorbire în deșert etc.
2. Ne despătimim de imaginea păcatelor care persistă încă în minte și simțuri, de care încă trebuie să ne curățim, stăruind în rugăciune.
3. Se ajunge în treapta iluminării — stadiu în care harul dumnezeiesc se face simțit cu putere și rămâne în noi, curățindu-ne de "zgura păcatului", cum zice Sfântul Apostol Pavel: "De asemenea, și Duhul îi vine slăbiciunii noastre într-ajutor; că
nu știm să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit" (Romani 8, 26). Astfel se realizează acea pace duhovnicească (isihie) în întreaga noastră ființă.După exercițiul de rugăciune zilnică, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugăciunea : "Doamne Iisuse". Iar când ne vom ruga, citind rugăciuni și psalmi, să ne pogorâm cu mintea în inimă, ca și inima să se roage. Domnul nostru Iisus Hristos ne zice: "Iată, Eu stau la ușă și bat; de-Mi va auzi cineva glasul și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și El cu Mine"(Apocalipsa 3, 20). Astfel, cel mort cu duhul înviază, cel întinat se
Curățește, iar cel pierdut se mântuiește (Acatistul Sfintei Treimi).Această practică a rugăciunii lui Iisus se recomandă fiecărui creștin care vrea să-și mântuiască sufletul său. Nimeni să nu zică: "Nu încep pentru că eu nu voi putea realiza sută la sută Dumnezeu te va primi și cu șaizeci la sută și cu treizeci la sută și chiar cu mai puțin(Pilda Talanților, Pilda Semănătorului, Pilda cu lucrătorii viei).
(va urma...)

sursa:RUGĂCIUNEA LUI IISUS PENTRU ÎNCEPĂTORI Dialog cu Părintele Arh. Mina Dobzeu

duminică, 11 aprilie 2010

Învățarea "Rugăciunii lui Iisus". Metode


Învățarea "Rugăciunii lui Iisus". Metode
Părintele Cleopa: Cum este mai bine să învățăm "Rugăciunea lui
Iisus", pe respirație sau pe pulsul inimii?
Părintele Mina: Pentru începători, este mai bine să spună "Rugăciunea lui Iisus" legată de respirație. De asemenea, pentru monahii care stau în chilia lor și practică această rugăciune.Când ne aflăm în public, recomand să se spună "Rugăciunea lui Iisus", pe pulsul inimii pentru ca să nu observe ceila]i oameni că ne rugăm și să ne ironizeze. La Sfinții Părinți găsim aceste două tehnici pentru învățarea și practicarea "Rugăciunii lui Iisus". Învățarea"Rugăciunii lui Iisus" pe respirație o recomand pentru începători.Această practică nu poate avea, însă, continuitate. Pentru că noi nu ne limităm numai la această rugăciune, ("Rugăciunea lui Iisus"), ci
facem și pravila, participăm la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe bisericești. În aceste cazuri nu mai putem asocia rugăciunea cu respirația, ci cu simțirea inimii.
De ce zic să asociem rugăciunea de "pulsul inimii"? Pentru că există această mișcare a inimii, iar cei care ajung pe trepte mai înalte ale "Rugăciunii lui Iisus" leagă rugăciunea de pulsul inimii.Recomand ca "Rugăciunea lui Iisus" să fie zisă rar, clar, nuanțat,cu atenție și să ne coborâm cu mintea în inimă zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"Recomand să se facă acest exercițiu al "Rugăciunii lui Iisus"timp de 15 minute zilnic, într-o cameră, în singurătate, stând în genunchi, nu cu fața la pământ, cu mâinile adunate la piept.
Astfel, spunem această rugăciune concentrându-ne la cuvintele ei și ne coborâm cu mintea în inimă. Mintea trebuie să zic\ăcu înțelegere,inima cu afecțiune, iar voința, însușirea sufletului, să pună de acord rațiunea cu afecțiunea. Astfel se realizează calitatea rugăciunii în ființa noastră, în care împlinim și asemănarea cu
Dumnezeu.Mintea nu este obișnuită să facă acest lucru. Dar dacă practicăm acest exercițiu zilnic, ne vom obișnui s-o zicem. Tot așa și inima nu-i obișnuită, dar, bătând la ușa inimii, mereu, cu cuvintele rugăciunii, ea se va deschide.
"Rugăciunea lui Iisus" — spusă pe respirație
Prin această metodă spunem "Rugăciunea lui Iisus" coborându-ne în inimă, pe ritmul inspira]iei și al expirației. Respirația (inspirația și expirația — acțiuni fiziologice involuntare) devine măsura în doi timpi în rostirea rugăciunii:
1. "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" și inspirăm;
2. "miluiește-mă pe mine, păcătosul" și expirăm.
Ca durată de timp să o spunem câte 10 -15 minute, iar dac\ăsuntem
mai râvnitori, de două-trei ori pe zi, câte 10 -15 minute.(va urma…)


sursa RUGĂCIUNEA LUI IISUS PENTRU
ÎNCEPĂTORI
Dialog cu Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu

vineri, 9 aprilie 2010

joi, 1 aprilie 2010

Parintele Paisie de la Sihla

Invierea lui Hristos-invierea noastra!





Hristos a inviat!

După cele mai grele suferințe din toate timpurile Iisus Hristos, Mântuitorul lumii biruiește moartea prin inviere, arătându-se timp de patruzeci de zile, până la Inălțarea la cer, Mariei Magdalena, femeilor purtătoare de mir, celor unsprezece Apostoli, și la cinci sute de oameni odată.
Invierea Lui Hristos este cel mai mare eveniment si cea mai mare minune din toată istoria lumii.De ce a inviat Hristos? Mai este luata in seama Invierea Lui Hristos in lumea contemporană? Hrisos a inviat ca eu și tu, și fiecare din noi să inviem din păcate, să ne indreptăm viața pătimasă și să fim creștini ortodocși adevărați.Mulți dintre noi credem că există Dumnezeu, dar foarte puțini avem legatură cu El. Foarte puțini creștini ortodocși adevărați trăiesc o viață creștină autentică. Foarte puțini țin seamă de textul paulin, care arată că ,,dacă nădăjduim in Hristos numai in viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii’’(I Corinteni 15,19)-adică mai de plâns decât păgânii.
Prin frumosul salut de Hristos a inviat! , pe care-l rostim până la Inăltarea la cer a Maintuitorului mărturisim credința in inviere a Lui Hristos, credința in veșnicie, Hristos făcându-se ,,incepătura a celor adormiți”(I Corinteni 15,20). Cu alte cuvinte, sufletul omului este nemuritor, iar la ieșire din trup are loc judecata particulară, când la patruzeci de zile după moarte se hotărăște soarta sufletului până la a doua venire a Dreptului Judecător, când toti oamenii vor invia,,si vor ieși cei care au făcut cele bune spre invierea vieții, iar cei care au făcut cele rele spre învierea osândirii”(Ioan 5,29). Referitor la acest salut imi amintesc un caz ce a avut loc in Rusia ateista a anilor ’50 când intr-o comună au fost aduși forțat la un camin cultural circa 1000 de oameni chiar intre Paști si Înalțare când se folosește salutul de Hristos a Înviat. Acolo vreo patru comuniști atei infocați si infestați cu otrava sufletească, au vorbit oamenilor vreo patru ore precum că nu există Dumnezeu. Oamenii erau atenți dar timorați pe tot parcursul discursului.Cei patru dușmani ai Bisericii au crezut ca i-au convins pe toți.La sfârșit unul din cei patru și anume Lunacearskai,i-a provocat pe oameni spunand:,,Dacă cineva are curajul să arate că există Dumnezeu să vină pe scenă să spună.” In sala era si un tanăr preot curajos, fără imbrăcăminte preoțească (in acea vreme umblând in public in ținută preoțească era foarte riscant, puteai să fii impușcat in orice moment) a venit in față a scos o sfântă cruce din buzunar dar a fost avertizat de cei patru atei că are voie să vorbească doar 5 minute.Preotul a spus că nici un minut nu va vorbi si s-a adresat multimii cu salutul pascal ,,Hristos a înviat!” și toata mulțimea din sală a răspuns ,,Cu adevarat a înviat”, după care preotul s-a adresat ,,conferențiarilor”atei, ,,Iată că nu a-ți convins pe nimeni”. Iată așadar un exemplu concludent de mărturisire a credinței adevărate.
Învierea Lui Hristos este temelia de bază a Bisericii.Dacă Hristos nu învia ar fi rămas in istorie ca un intemeietor de religie ca si Buda, Confucius sau Mahomed. Nici unul nu a inviat din morți.Dacă Hristos nu învia nimeni nu l-ar fi urmat cum au facut-o Apostolii si zeci de milioane de martiri de la inceputul crestinismului până in vremea noastră ,culminând cu persecuțiile celui mai sângeros secol din istoria omenirii.(sec xx).
Din nefericire si in vremurile noastre de așa –zisa libertate transformata de foarte mulți in libertinaj, se incearcă să se denatureze adevărul.Ca și la Nașterea Domnului punându-se accent mai mult pe ,,Moș Crăciun”care aduce daruri si care o numesc o ,,sărbătoare de iarna”, punând in umbră sensul duhovnicesc al sărbătorii care imlică nașterea duhovnicească a creștinilor.Acum la Învierea Domnului este scos in relief ,,iepurașul”mai mult decât icoana Învierii.Oare ,,a înviat” iepurașul? Nu mai vorbim cu câtă obrăznicie si tupeu s-au gândit ateii și raționaliștii de azi să iventeze fără argumente verosimile precum că s-a gasit,, mormântul și oasele Lui Iisus”. Iată lucrătura vrășmașului diavol, care lucrează prin slujitorii lui ca să strecoare indoială, confuzia și necredință ca și la prima familie din rai ,,a zis El(Dumnezeu) să nu mâncați roade din orice pom din rai?”(Facere 3,1)
Cum așteptăm noi cea mai mare sărbătoare creștină numită ,,praznic al praznicilor și sărbătoare a sărbătorilor”?(Slujba Invierii) E foarte grav că majoritatea creștinilor otodocși mai ales in mediul urban,chiar și din cei care postesc tot postul paștelui și frecventează des Sfintele slujbe, stau la slujba Invierii cel mult jumatate de oră aprind lumânerea cu lumina pascala si pleacă acasă la mâncare, băutura si distracțieia semănându-se cu aceia care au ca Dumnezeu pe ,,Dumnezeul pântecelui”.Vai de acei creștini ortodocși doar cu numele. Dacă nu poți intr-un an să stai trei-patru ore la slujbă, evocând diferite pretexte, dar nu te sinchisești când pierzi multe ore pe zi sau pe noapte la discoteci, petreceri, televizor, net etc.Timpul este foarte important pentru mântuire.Vom da socoteală inaintea Lui Dumnezeu si pentru orice secundă pierdută in zadar cand vom părăsi viața aceasta trecătoare.
In preajma Paștelui mai ales gospodinele se ingrijesc mai mult de ,,cele ale Martei”ocupându-si timpul cu cât mai multe bucate, unele din ele nemaiajungând la slujba Invierii sau cele care ajung, sunt epuizate fără să se poată concentra si folosi duhovniceste.Să ne intrebam dacă Dumnezeu apreciază exagerarea noastră pentru imbuibarea trupului nostru care nu este decât ,,un ambalaj” care se doreste sa fie după spusele Sf. Ap. Pavel ,, templu al Lui Dumnezeu”
Dumnezeu să ne ajute să trăim cu intensitate bucuria invierii si sărbătorile Paștelui să ne aducă bucurii și impliniri duhovnicești la toți cei dragi ai noștri. Hristos a inviat!
Preot Paroh Gheorghe Paltinel

S-ar putea sa iti placa si...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...