Au trecut aproape 15 ani de când a apărut un nume nou în memorialistica
românească: acela al părintelui Dimitrie Bejan din Hârlău. Nu ştiam
până atunci nimic despre acest preot, dar, citind volumul „Oranki“,
mi-am adus aminte că în anii de studii la doctorat am găsit un temeinic
material despre Ediţiile româneşti ale Molitvelnicului în revista
„Biserica Ortodoxă Română“ (nr. 11-12, 1936), semnat de doctorandul de
atunci Dimitrie Bejan.
În 1995 mi-a căzut în mână cutremurătoarea carte memorialistică a
părintelui Dimitrie Bejan, intitulată Oranki - Amintiri din captivitate.
Citisem până atunci amintirile unor foşti deţinuţi din închisorile
româneşti, între care şi cele cinci volume ale lui Ion Ioanid,
Închisoarea noastră cea de toate zilele. Citisem şi cartea Părintelui
Vasile Ţepordei (1908-2002), originar din Basarabia, judecat de un
tribunal militar sovietic la Constanţa(!) şi condamnat la 25 de ani de
muncă silnică, din care a executat opt, în diverse lagăre siberiene,
până dincolo de Cercul Polar; cartea se intitula Amintiri din Gulag
(Bucureşti, 1992).
Cartea memorialistică a părintelui Dimitrie Bejan, Oranki, se deosebea
mult de celelalte, întrucât prezenta viaţa unui fost preot militar pe
frontul de Est, luat prizonier de armata sovietică şi întemniţat în
fosta mănăstire Oranki, transformată de bolşevicii sovietici în lagăr
pentru prizonierii de război germani, români şi de alte etnii.
Cu un remarcabil talent literar - lucru pe care îl sesiza şi acad.
Gabriel Ţepelea în prefaţa cărţii -, părintele Bejan prezenta toate
suferinţele îndurate de prizonierii aflaţi la Oranki, dar şi suferinţele
unui popor martir din marea închisoare a popoarelor din fostul „rai“
sovietic stalinist. Dar pentru părintele Bejan suferinţele nu s-au
încheiat în 1948, când a fost repatriat. Trebuia să-şi facă datoria faţă
de marea noastră „prietenă“ din Răsărit şi faţă de „clasa muncitoare“
de la noi şi Tribunalul militar din Bucureşti, care, în 1949, l-a
condamnat pe părintele Bejan la şapte ani de închisoare, pe care a
executat-o la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Cavnic şi Canalul Dunăre-Marea
Neagră. În 1956, în loc să fie eliberat, a fost deportat în satul
Răchitoasa, jud. Ialomiţa, până în 1958, apoi din nou arestat şi
condamnat de Tribunalul militar Constanţa la alţi opt ani de închisoare.
A executat şi această nouă condamnare la Aiud (unde erau Nichifor
Crainic, Teodor Popescu, Dumitru Stăniloae şi alţi teologi), fiind
eliberat abia la 22 august 1964. Se întorcea în Hârlăul natal după 22 de
ani de detenţie. Suferinţele părintelui Bejan nu s-au încheiat însă
nici acum. Cu mare greutate a fost numit preot în Ghindăoani, jud. Neamţ
(1965-1970), de unde a fost transferat la Buhăceni, jud. Botoşani
(1971), după care a fost pensionat forţat, stabilindu-i-se domiciliul
obligatoriu în casa părintească din Hârlău, unde a fost păzit în
pemanenţă de un agent de securitate până în decembrie 1989. Abia acum a
putut cunoaşte libertatea şi părintele Dimitrie Bejan, după ce fusese
prizonier în Uniunea Sovietică şi apoi în propria ţară. În puţinii ani
de viaţă care i-au mai rămas († 21 septembrie 1995), şi-a scris
cunoscutele lucrări memorialistice (pe lângă cea despre lagărul din
Oranki): Bucuriile suferinţei (2 vol., Bucureşti, 1995-1996), Viforniţa
cea mare (Bucureşti, 1996), Satul blestemat (Chişinău, 1998) - precum şi
lucrarea mai veche Hotarul cu cetăţi (Bucureşti, 1995), o carte despre
Basarabia românească în perioada interbelică.
Cu binecuvântarea IPS Mitropolit Teofan, Editura „Doxologia“ a publicat
o nouă lucrare a părintelui Bejan, cu titlul Simple povestiri. Cugetări
morale despre viaţa de toate zilele, carte care întregeşte profilul său
moral şi intelectual.
Din aceste motive, salutăm cu bucurie iniţiativa Editurii „Doxologia“
de a reedita cartea Oranki. Amintiri din captivitate. Este cel mai
frumos omagiu care poate fi adus acestui smerit dar învăţat, preot din
Arhiepiscopia Iaşilor, în anul acesta, când se împlinesc o sută de ani
de la naşterea sa. Cartea trebuie citită în primul rând de preoţii
moldoveni, din rândul cărora s-a ridicat, dar consider că ea ar trebui
să fie introdusă ca o carte de lectură în toate seminariile noastre
teologice. Elevii seminarişti, viitori preoţi, vor putea cunoaşte toată
drama prin care a trecut preoţimea românească în anii dictaturii
comunisto-ateiste! (Sibiu, la Praznicul Învierii Domnului din anul 2009).
sursa web. :doxologia.ro
vineri, 20 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
S-ar putea sa iti placa si...
